Conceptul ca salvare personala

M-am nascut si m-am format la periferia unui sistem social clasic, cel totalitarist-comunist, care le-a contiuat pe cele de dinainte la fel de dictatoriale. Povestile despre "omul nou" pe care le tinea ideologia partidului s-au aratat a fi niste strategii de imagine ale regimului. In realitate, asa cum eu l-am trait, sistemul suferea de ermetism social tipic clasic cu "fiecare la locul sau". Invatarea de carte esra singurul mod de iesire din starea de hanficap social in care hazardul istoriei m-a plasat. Dar nu acea "carte" menita sa te epuizeze ideatic, sa te faca o leguma, sa te spele pe creier, ci acea carte a strazii vazuta in lumina altor experiente consemnate de alti autori. Am cunoscut marginalizarea, am simtit ce inseamna sa fi exclus dintr-o comunitate "predestinata" doar unora. Am vazut cum profesorul te trateaza ca pe un intrus care ar trebui eliminat doar pentru ca eu nu plateam orele de "pregatire" cu care iti castigai dreptul de a fi socialmente. Statul oferea "locuri" pentru care era o batalie acerba. Astazi admir manierele elegante si umanismul pradatorilor din lumea salbatica... A trebuit sa invat sa ma ridic, sa-mi afirm individuatia pe care sistemul era menit sa mi-o distruga. Conceptul a insemnat acea lanterna cu care mi-am luminat caile si strategiile de iesire din stigmatizarea inferioritatii sociale. Tot efortul meu teoretic este menit sa demasce aceasta fatarnicie a sistemului.

 

Ce inseamna teor(et)i(zare)a?

În afara conceptului nu sunt(em) mare lucru. Chiar şi copilul are moştenită mintea părinţilor pe care o foloseşte liber, dezorganizat, asemenea schizofrenicilor. Cei care refuză a recunoaşte rolul ideaţiei în viaţa lor o fac fie pentru a se dezice de cei care o fac în mod profesionist pentru a evita o confruntare pe care o pot pierde, fie pentru a respinge teorii a caror punere in practica au esuat. Mentalitatea underground care respinge orice este logica si strategie sociala este totusi dependeta direct de acestea in aceeasi masura in care este dependenta direct de societate. Respingerea oricarui demers teoretic este doar o afirmare a propriei mentalitati fara intentia de schimbare. Inima este tot minte, respectiv aceea care se ocupă şi de trup. Şi, de fapt, asta este adevărata minte. Cea carteziană este doar vârful unui anumit tip de aisberg. Nici măcar al tuturor aisbergurilor. Cele mai "animalice" porniri işi au sălaşul tot în minte. Ideile sunt atotputernice. Mintea ne-a adus (sau sedus cu) tot ce e bun şi tot ce e rău în viaţa noastră ca urmare a civilizaţiei. Tot ea ne poate salva.