Detalii aici aici despre principiile artei teoretice

the english version

Imaginea pe care autoritatile vor sa o creeze justitiei este aceea a echilibrarii raportului de forte din interiorul unei relatii sociale oarecare care seamana destul de mult a contract social. Se pretinde astfel ca daca o parte din acest contract este defavorizata atunci justitia ar avea rolul de echilibrare printr-o anumita recompensa pe post de reparatie facuta acelei parti vatamate. Justitia pare sa fie un arbitru intr-o astfel de situatie. Diferitele oscilari ale justitiei de-a lungul istorie si inclusiv in zilele noastre pun mult sub semnul intrebarii o astfel de descriere a ei.

Pe timpul lui Aristotel pirateria era considerata o activitate curajoasa si nu ilegala sau imorala. Abia cand imperiile s-au declarat stapanele marilor si oceanelor pirateria a inceput sa devina blamata deoarece ajunsese sa concureze cu acestea si sa ii aduca prejudicii. Razboiul de cucerire practicat pe scara macrosociala cu armata profesionista a fost principalul factor de aparitie a imperiilor si, deci, binecuvantat deoarece jaful produs de acesta le-au consolidat si intarit. Insa acelasi jaf produs la nivel microsocial de catre organizatii mafiote sau de hoti este pedepsit de justitie deoarece concureaza cu statul la exploatarea resurselor naturale si umane aducandu-i prejudicii. Iata doua masuri diferite cu care se judeca un fapt absolut identic respectiv deposedarea de bunuri a unei alte comunitati.

In realitate insa justitia este acel ansamblu de reguli, recompense si pedepse pe care clasele superioare le stabilesc pentru cele inferioare in scopul de a le convinge sa cedeze o anumita parte din produsele muncii lor. O astfel de procedura este una posterioara jafului specific originii imperiilor prin care o comunitate fura bunurile alteia cu ajutorul armelor iar apoi ii transforma si membrii in sclavi. Aceasta particularitate initiala s-a pastrat pana in zilele noastre. In situatia in care clasele de jos refuza aceasta cedare de bunuri atunci pedepsele merg pana la represiunea armata refac acest jaf originar care sta la baza aparitiei imperiilor.

Justitia este puterea pe care omul cuceritor, seniorul o impune catre rob. Ea este menita sa favorizeze un schimb economic clasic intre cele doua clase sociale: viata contra produse. In jargonul (semi)mafiot „a face legea” inseamna a fi puternic, a conduce. Inca din antichitate s-a observat realitatea legilor care seamana cu o panza de paianjen in care cei slabi se prind si pe care cei puternici o (co)rup. Tocmai de aceea primul set de legi a fost stabilit de catre Hamurabi, rege al vechiului Babylon.

Diferenta dintre acea perioada si aceasta este aceea ca cetateanul nu mai vede acest lucru din caza hartoagelor in care este frumos impachetata aceasta iluzie. Educatia si mentalitatea abil manipulata de catre liderii de opinie il fac pe cetatean sa se creada liber si astfel sistemul sa prospere. Libertatea este un cuvant frumos in care se investesc milioane de catre sistemul de propaganda doar pentru a arata real si pentru a pastra ridicata bunadispozitie a scalvului gata de revolta. Doar ca nu toti au de castigat din asta…

Colectia medievala de bunuri (in natura) de la robi prin presiunile exercitate de armatele ce slujeau seniorul se face astazi acest lucru mai voalat, mai ascuns cu ajutorul monedei, al banului. Banul insa nu este o valoare absoluta ci doar un bun universal ceva mai usor de transportat si de manipulat in negociere. Situatia pare radical diferita fata de cea medievala insa per total ea este aproape identica. Daca toti oamenii de pe planeta ar refuza sa mai plateasca taxele (bunurile) catre stat (urmasul claselor senioriale clasice) atunci armatele statului respectiv politia, jandarmeria si alte asemenea ar interveni si ar forta prin puterea armelor cetatenii sa intre in fabrici la fel cum armatele senioriale fortau cetatenii epocii clasice sa nu protesteze cand seniorul le ridica bunurile pe post de bir.

Cel mai concludent exemplu pentru sustinerea acestor idei este pedeapsa aplicata de justitie pentru drogati si sinucigasi. Practic consumul de substante psihoactive si sinuciderea nu implica nici un fel de raport social unde sa intervina justitia pentru vreo presupusa reparatie. Aceste comportamente sunt total unilaterale, personale si intime. Au insa profundul dezavantaj ca reduc capacitatea de productie omului de rand si astfel scade profitul autoritatilor de pe urma vampirizarii sale. o fi el omul modern liber, dar nu e liber sa nu mai produca... Aici se vad cel mai clar adevaratele intentii ale justitiei.

Religia nu poate iesi din aceasta influenta „justitiara” pur si simplu pentru ca fara protectia autoritatilor ea nu poate exista. Religia ar fi fost exterminata fara drept de apel asa cum s-a intamplat cu multe alte asemenea ei in istorie daca nu ar fi fost utila la ceva. Pedepsirea sinucigasilor (prin descrierea perspectivei de ajungere in iad) este unul dintre beneficiile pe care ea le poate aduce sistemului atunci cand justitia cu spectrul ei de pedepse nu mai poate functiona, cand inculpatul este deja mort.

Problema justitiei nu este aceea ca poate fi corupta la nivel particular prin mita, trafic de influenta etc. care se da unui judecator sau altul pentru a trage „dreptatea” de par si a o face favorabila celui puternic. Problema justitiei este aceea ca ea este din start corupta, din start ea este menita sa faca puternicii si mai puternici. De aceea puterea unora a ajuns sa fie astazi excesiv de mare chiar daca lor nu li se pare suficient de mare si inca mai vor.

Desi in general se spune ca fiecare este egal in fata legii, cetateanul de rand poate observa la fiecare pas ca justitia il defavorizeaza in fata castelor sociale parazitare. Mita data de cineva judecatorului este doar varful aisbergului care permite o anumita punere sub lupa a originii sale mizerabile. Autoritatile o combat doar formal deoarece mita tinde sa ii dezvaluie omului de rand adevaratele criterii ale stratificarii sociale care sunt forta armelor si amenintarea si nu exclusiv abilitatile exceptionale ale celor pozitionati in clasele superioare ale societatii.